Omor din culpă
- Omor din culpă
- Situație de fapt obiectivă
- Delimitare de alte infracțiuni
- Sarcina probei și aprecierea probelor
- Exemple practice
- Situație de fapt subiectivă
- Caracterul ilicit și justificările
- Anularea pedepsei și abaterea
- Stabilirea pedepsei și consecințe
- Limitele de pedeapsă art. 80 din Codul Penal
- Pedeapsa cu închisoarea și suspendarea (parțială) condiționată
- Competența instanțelor
- Prezentare generală a procedurilor penale
- Drepturile inculpatului
- Practică și sfaturi de conduită
- Întrebări frecvente – FAQ
Omor din culpă
Uciderea din culpă conform art. 80 din Codul Penal este prezentă atunci când cineva, din neglijență, uitare a obligațiilor sau lipsă de diligență, cauzează moartea unei alte persoane, fără a intenționa acest lucru. Decisiv este faptul că autorul nu ia în considerare o măsură de precauție necesară, deși producerea rezultatului ar fi fost previzibilă și evitabilă pentru el. Cazurile tipice sunt accidentele rutiere, erorile de tratament sau accidentele de muncă ca urmare a încălcărilor de securitate. Sancționarea penală are scopul de a asigura că fiecare, în cadrul responsabilității sale, menține precauția necesară atunci când viața altuia este în joc.
Ucidere din culpă înseamnă că cineva, prin încălcarea obligațiilor de diligență sau neglijență, cauzează moartea altei persoane, fără a dori acest lucru.
Peter HarlanderHarlander & Partner Rechtsanwälte „Fahrlässigkeit ist kein Zufall, sondern das bewusste Ignorieren der gebotenen Sorgfalt. Wer Verantwortung trägt, muss vorausschauen.“
Situație de fapt obiectivă
Elementul obiectiv descrie partea exterioară a evenimentului. Trebuie verificat dacă autorul a cauzat moartea printr-un comportament contrar obligațiilor și dacă există o legătură de cauzalitate.
În cazul omisiunilor, trebuie să existe suplimentar o așa-numită poziție de garant, adică o obligație legală de a evita rezultatul.
Pași de verificare
- Acțiune sau omisiune: Încălcarea obligațiilor obiective de diligență într-o situație de pericol previzibilă.
- Rezultatul faptei: moartea unei alte persoane.
- Cauzalitate: Fără comportamentul contrar obligațiilor de diligență, moartea nu s-ar fi produs.
- Legătura cu încălcarea obligațiilor: Interdicția încălcată ar fi trebuit să prevină tocmai rezultatul produs.
- Atribuire obiectivă: Rezultatul trebuie să se datoreze unui risc dezaprobat din punct de vedere juridic. Comportamentul victimei pe propria răspundere sau cauzele terțe atipice pot exclude atribuirea.
Sebastian RiedlmairHarlander & Partner Rechtsanwälte „Gerichte prüfen beim Totschlag nicht nur, was getan wurde, sondern warum es geschah.“
Delimitare de alte infracțiuni
- Art. 75 din Codul Penal – Omor: ucidere intenționată cu premeditare, planificată și cu motive deosebit de reprobabile.
- Art. 76 din Codul Penal – Ucidere: ucidere intenționată într-o stare emoțională excepțională, fără planificare cu sânge rece.
- Art. 81 din Codul Penal – Ucidere din culpă gravă: încălcare deosebit de gravă a obligațiilor de diligență, cu o culpabilitate semnificativ mai mare.
- Art. 86 din Codul Penal – Vătămare corporală cu rezultat letal: vătămare corporală intenționată, a cărei consecință este moartea.
- Art. 88 din Codul Penal – Vătămare corporală din culpă: Încălcarea obligațiilor de diligență cu vătămare, dar fără deces.
- Art. 80 din Codul Penal – Ucidere din culpă: Deces fără intenție ca urmare a unui comportament contrar obligațiilor.
Delimitare importantă:
Pentru art. 80 din Codul Penal este suficientă neglijența simplă. Dacă există o încălcare deosebit de gravă a obligațiilor sau indiferență față de un pericol de moarte evident, se aplică art. 81 din Codul Penal.
Sarcina probei și aprecierea probelor
Parchetul are sarcina probei pentru încălcarea obligațiilor de diligență, cauzalitate, legătura cu încălcarea obligațiilor și atribuire.
Instanța evaluează toate probele, în special expertizele tehnice, de analiză a accidentelor sau medicale.
Persoana acuzată nu trebuie să dovedească nimic, dar poate indica desfășurări alternative sau îndoieli cu privire la previzibilitate.
Documente tipice:
Expertize de accidente, date tahografice, telemetrie, declarații de martori, reglementări de securitate, documentații, înregistrări video sau documente medicale.
Sebastian RiedlmairHarlander & Partner Rechtsanwälte „Ein Moment der Ablenkung kann genügen, um Leben zu zerstören – rechtlich zählt, was vermeidbar gewesen wäre.“
Exemple practice
- Accident rutier din cauza vitezei excesive sau a nerespectării semaforului roșu.
- Accident pe șantier ca urmare a lipsei obligațiilor de asigurare, deși pericolul era cunoscut.
- Eroare medicală de tratament în ciuda unei linii directoare clare sau a lipsei de informare.
- Comportament neglijent în timpul liber cu consecințe mortale, de exemplu la grătar sau foc de tabără.
- Omisiunea de a acorda ajutor de către o persoană garant, deși o intervenție rapidă ar fi putut preveni decesul.
Situație de fapt subiectivă
Neglijența presupune ca autorul să fi acționat în mod obiectiv contrar obligațiilor de diligență și subiectiv imputabil.
Decisiv este ceea ce ar fi făcut o persoană chibzuită în aceeași situație. Decesul trebuie să fi fost previzibil și evitabil.
Alegeți acum data dorită:Consultație inițială gratuităCaracterul ilicit și justificările
- Legitimă apărare: Atac prezent, ilegal; apărarea trebuie să fie necesară și adecvată. O lovitură ulterioară după încetarea atacului nu este legitimă apărare.
- Stare de necesitate scuzabilă: Pericol imediat, niciun mijloc mai blând, interes preponderent. Se aplică și în cazul acțiunilor spontane de salvare, dacă un pericol a putut fi evitat doar prin încălcarea obligațiilor.
- Consimțământ valabil: Necesită capacitate de decizie, informare și voluntariat. Un consimțământ la propria moarte este irelevant din punct de vedere juridic.
- Competențe legale: Intervenții cu bază legală și proporționalitate, de exemplu, în cadrul actelor oficiale, supravegherii tehnice sau măsurilor polițienești.
Sarcina probei:
Parchetul trebuie să demonstreze fără îndoială rezonabilă că nu există un motiv justificativ.
Persoana acuzată nu trebuie să dovedească nimic; este suficient să indice circumstanțe concrete care pot da naștere la îndoieli.
Se aplică principiul „in dubio pro reo” – în caz de îndoială, în favoarea acuzatului.
Vinovăție și erori
- Eroare de interdicție: Scuză doar dacă eroarea a fost inevitabilă. Fiecare este obligat să se informeze cu privire la situația juridică.
- Principiul vinovăției: Este pedepsit doar cel care acționează cu vinovăție; neglijența presupune previzibilitatea și evitabilitatea rezultatului.
- Incapacitate de imputare: Fără vină în caz de tulburare psihică gravă sau afectare patologică a capacității de control. Dacă există indicii, trebuie obținută o expertiză medico-legală psihiatrică.
- Stare de necesitate scuzabilă: Se aplică în caz de imposibilitate de a avea un comportament legal într-o situație de constrângere extremă – de exemplu, dacă acordarea de ajutor sau salvarea ar pune în pericol grav propria viață.
- Legitimă apărare putativă: O eroare cu privire la existența unei justificări exclude intenția, dar nu și neglijența, cu condiția ca încălcarea obligațiilor de diligență să persiste.
Anularea pedepsei și abaterea
O retragere din tentativă nu joacă niciun rol în cazul infracțiunilor din culpă, deoarece aici nu există intenție și, prin urmare, nici tentativă.
Cu toate acestea, o procedură penală se poate încheia fără condamnare dacă se aplică o amânare a urmăririi penale.
O amânare a urmăririi penale este în principiu posibilă în cazul uciderii din culpă, cu condiția ca vina să nu fie gravă și ca acuzatul să își asume responsabilitatea. Deosebit de importantă este o despăgubire dovedită, de exemplu, prin daune, scuze sau sprijinirea rudelor de gradul I.
Dacă există o încălcare gravă a obligațiilor sau o nerespectare gravă a reglementărilor de securitate, o amânare a urmăririi penale este exclusă. În toate celelalte cazuri, aceasta poate contribui la soluționarea extrajudiciară a conflictului și la atenuarea consecințelor penale.
Stabilirea pedepsei și consecințe
Cuantumul pedepsei depinde de vină și de efectele faptei. Instanța ia în considerare cât de gravă a fost încălcarea obligațiilor, cât de previzibilă și evitabilă a fost moartea și dacă acțiunea a fost neglijentă pentru scurt timp sau expresia unei neglijențe continue. De asemenea, sunt examinate circumstanțele personale, cum ar fi antecedentele penale, situația de viață, disponibilitatea de a mărturisi sau eforturile de despăgubire.
Circumstanțele agravante sunt, în special, încălcările multiple sau deosebit de grave ale obligațiilor, nerespectarea regulilor clare de securitate, influența alcoolului sau a drogurilor, precum și indiferența față de pericolele evidente.
Circumstanțele atenuante sunt lipsa antecedentelor penale, o mărturisire sinceră, despăgubirea activă a prejudiciului, coparticiparea victimei sau o situație de stres psihic excepțională. De asemenea, o durată lungă a procedurii penale poate avea un efect de atenuare a pedepsei.
Dreptul penal austriac cunoaște sistemul de cote zilnice în cazul amenzilor: Numărul cotelor zilnice depinde de gravitatea vinei, cota zilnică individuală de situația veniturilor. Acest lucru are ca scop ca pedeapsa să fie resimțită în mod egal de toate persoanele afectate. Dacă amenda nu este plătită, aceasta poate fi transformată într-o pedeapsă cu închisoarea substitutivă.
O pedeapsă cu închisoarea poate fi suspendată condiționat în totalitate sau parțial, dacă pedeapsa nu depășește doi ani și există un prognostic social pozitiv. În acest caz, persoana condamnată rămâne în libertate, dar trebuie să facă față unei perioade de probă de la unu la trei ani. Dacă sunt respectate toate condițiile, pedeapsa este considerată definitiv suspendată.
Instanțele pot, de asemenea, emite instrucțiuni – de exemplu, pentru despăgubirea prejudiciului, terapie, verificarea aptitudinii de a conduce sau restricționarea contactului – și pot dispune asistență de probațiune. Scopul este întotdeauna de a reduce riscul de recidivă și de a promova un mod de viață stabil.
Alegeți acum data dorită:Consultație inițială gratuităLimitele de pedeapsă art. 80 din Codul Penal
- Pedeapsă cu închisoarea de până la un an sau amendă de până la 720 de cote zilnice.
- În cazul uciderii mai multor persoane, limita de pedeapsă crește la pedeapsă cu închisoarea de până la doi ani. În cazuri deosebit de grave, poate fi luată în considerare suplimentar o ucidere din culpă gravă conform art. 81 din Codul Penal, a cărei amenințare cu pedeapsa este semnificativ mai mare. Limita de pedeapsă a art. 80 din Codul Penal rămâne astfel în partea inferioară a infracțiunilor de ucidere și ține cont de acuzația de vinovăție mai mică.
Pedeapsa cu închisoarea și suspendarea (parțială) condiționată
§ 37 StGB: Dacă amenințarea legală cu pedeapsa este de până la cinci ani de închisoare, instanța ar trebui să impună în locul unei pedepse scurte cu închisoarea de maximum un an o amendă.
§ 43 StGB: O pedeapsă cu închisoarea suspendată condiționat poate fi pronunțată dacă pedeapsa impusă nu depășește doi ani și condamnatului i se poate certifica un prognostic social favorabil. Perioada de probă este de unul până la trei ani. Dacă este absolvită fără revocare, pedeapsa este considerată definitiv suspendată.
§ 43a StGB: Suspendarea parțial condiționată permite o combinație între partea de pedeapsă necondiționată și condiționată. În cazul pedepselor cu închisoarea de mai mult de șase luni până la doi ani, o parte poate fi suspendată condiționat sau înlocuită cu o amendă de până la șapte sute douăzeci de cote zilnice, dacă acest lucru pare adecvat în funcție de circumstanțe.
§§ 50 până la 52 StGB: Instanța poate emite suplimentar indicații și poate dispune ajutor de probațiune. Indicațiile tipice se referă la repararea prejudiciului, terapie, interdicții de contact sau de ședere, precum și măsuri de stabilizare socială. Scopul este evitarea altor infracțiuni și promovarea unei conduite legale durabile.
Competența instanțelor
Material: În cazul art. 80 alin. 1 din Codul Penal, de regulă, este competentă judecătoria, deoarece amenințarea cu pedeapsa nu depășește un an. În cazul art. 80 alin. 2 din Codul Penal, decide tribunalul ca judecător unic.
Local: Competentă este instanța de la locul faptei sau de la locul producerii rezultatului, subsidiar domiciliul sau locul de aflare al persoanei acuzate.
Instanțe: Împotriva hotărârilor judecătoriei este admisibil recursul la tribunal, împotriva hotărârilor tribunalului recursul la curtea de apel.
Pretenții civile în cadrul procedurilor penale
În cazul uciderii din culpă, rudele de gradul I se pot alătura procedurii penale și pot face revendicări de drept civil, în special cheltuieli de înmormântare, pierderea pensiei de întreținere, daune morale sau suferință psihică. Aderarea ca parte civilă întrerupe prescripția de drept civil în măsura revendicată. După încheierea cu forță executorie a procedurii penale, termenul de prescripție începe să curgă din nou, în măsura în care pretenția nu a fost acordată. Dacă pretenția este luată în considerare parțial sau deloc, aceasta poate fi urmărită ulterior în fața instanței civile.
O despăgubire structurată a prejudiciului sau un acord cu rudele poate avea un efect de atenuare a pedepsei în cadrul procedurii, în special dacă despăgubirea și asumarea responsabilității sunt documentate în mod inteligibil. În cazul cazurilor de neglijență gravă, o astfel de atenuare, în schimb, de obicei nu mai este luată în considerare.
Prezentare generală a procedurilor penale
- Începutul anchetei: calitatea de inculpat în cazul unei suspiciuni concrete; de atunci, drepturi depline ale inculpatului.
- Poliția/Parchetul: Parchetul conduce, poliția criminală anchetează; scop: încetarea, abaterea sau acuzarea.
- Audierea inculpatului: informare prealabilă; implicarea unui apărător duce la amânare; dreptul la tăcere rămâne.
- Consultarea dosarului: la poliție/parchet/instanță; include și obiecte probatorii (în măsura în care scopul anchetei nu este periclitat).
- Ședința principală: administrare orală a probelor, hotărâre; decizie cu privire la pretențiile părții vătămate.
Drepturile inculpatului
- Consultarea dosarului în practică: dosare de anchetă și de procedură principală; consultarea de către terți este limitată în favoarea inculpatului.
- Informare și apărare: dreptul la înștiințare, asistență juridică, alegerea liberă a apărătorului, asistență de traducere, cereri de probe.
- Tăcere și avocat: dreptul la tăcere în orice moment; în cazul implicării unui apărător, audierea trebuie amânată.
- Obligația de informare: informare rapidă cu privire la suspiciune/drepturi; excepții numai pentru asigurarea scopului anchetei.
Practică și sfaturi de conduită
- Păstrați tăcerea.
O scurtă explicație este suficientă: „Îmi exercit dreptul de a păstra tăcerea și vorbesc mai întâi cu apărarea mea.” Acest drept se aplică deja de la prima audiere de către poliție sau parchet. - Contactați imediat apărarea.
Fără consultarea dosarelor de anchetă, nu ar trebui făcută nicio declarație. Abia după consultarea dosarului, apărarea poate evalua ce strategie și ce asigurare a probelor sunt sensibile. - Asigurați imediat probele.
Întocmiți constatări medicale, fotografii cu indicarea datei și a scării, eventual radiografii sau tomografii computerizate. Păstrați separat îmbrăcămintea, obiectele și înregistrările digitale. Întocmiți o listă de martori și protocoale de memorie în cel mult două zile. - Nu luați legătura cu partea adversă.
Propriile mesaje, apeluri sau postări pot fi folosite ca probe împotriva dumneavoastră. Toată comunicarea ar trebui să se desfășoare exclusiv prin intermediul apărării. - Asigurați înregistrările video și de date în timp util.
Înregistrările video de supraveghere din mijloacele de transport în comun, localuri sau de la administrațiile imobilelor sunt adesea șterse automat după câteva zile. Cererile de asigurare a datelor trebuie, prin urmare, depuse imediat la operatori, poliție sau parchet. - Documentați perchezițiile și confiscările.
În cazul perchezițiilor domiciliare sau confiscărilor, ar trebui să solicitați o copie a ordinului sau a procesului-verbal. Notați data, ora, persoanele implicate și toate obiectele luate. - În caz de arestare: nicio declarație cu privire la faptă.
Insistați asupra înștiințării imediate a apărării dumneavoastră. Arestarea preventivă poate fi dispusă numai în cazul unei suspiciuni întemeiate și a unui motiv suplimentar de arestare. Mijloacele mai blânde (de ex., angajament, obligația de raportare, interdicția de contact) sunt prioritare. - Pregătiți în mod țintit repararea prejudiciului.
Plățile sau ofertele de despăgubire ar trebui să fie efectuate și dovedite exclusiv prin intermediul apărării. O reparare structurată a prejudiciului are un efect pozitiv asupra abaterii și stabilirii pedepsei.
Sebastian RiedlmairHarlander & Partner Rechtsanwälte „Strafrechtlich entscheidend ist nicht das Unglück selbst, sondern die Pflichtverletzung, die ihm vorausging.“
Avantajele dumneavoastră cu asistență juridică
O procedură pentru ucidere din culpă este una dintre cele mai solicitante proceduri din punct de vedere juridic și uman din dreptul penal. În spatele unor astfel de acuzații se află adesea accidente tragice, situații complexe și poveri personale grele. Un scurt moment de neglijență poate avea consecințe grave – atât pentru cei implicați, cât și pentru rudele acestora. Evaluarea juridică depinde adesea de faptul dacă o încălcare a obligațiilor este dovedită, previzibilă și evitabilă. Chiar și mici contradicții în expertize sau declarații de martori pot decide asupra vinei, amânării urmăririi penale sau achitării.
O reprezentare juridică timpurie este, prin urmare, crucială pentru a asigura probele, pentru a examina critic expertizele tehnice și medicale și pentru a prelucra desfășurarea evenimentelor cu precizie juridică.
Firma noastră de avocatură
- analizează cu atenție dacă a existat într-adevăr o încălcare a obligațiilor de diligență sau un accident tragic fără relevanță penală,
- verifică expertizele de analiză a accidentelor, medicale și tehnice cu privire la inteligibilitate și valoare probatorie,
- vă însoțește pe parcursul întregii proceduri de anchetă și judecată,
- cooperează cu experți din domenii relevante pentru a stabili în mod obiectiv cauzele și responsabilitățile,
- dezvoltă o strategie de apărare individuală care ține cont de desfășurarea concretă, de situația de pericol și de circumstanțele personale,
- și vă apără drepturile cu hotărâre în fața poliției, parchetului și instanței.
O apărare penală cu experiență asigură că erorile, întâmplarea sau neglijența umană sunt clasificate corect și evaluate în mod adecvat din punct de vedere juridic. Astfel, veți primi o apărare obiectivă, cuprinzătoare și adaptată cazului dumneavoastră, care ia în serios situația dumneavoastră și acționează în mod țintit pentru o decizie justă și echilibrată.
Peter HarlanderHarlander & Partner Rechtsanwälte „Machen Sie keine inhaltlichen Aussagen ohne vorherige Rücksprache mit Ihrer Verteidigung. Sie haben jederzeit das Recht zu schweigen und eine Anwältin oder einen Anwalt beizuziehen. Dieses Recht gilt bereits bei der ersten polizeilichen Kontaktaufnahme. Erst nach Akteneinsicht lässt sich klären, ob und welche Einlassung sinnvoll ist.“